Antreprenor de casa noua


In ultimii ani (2012 – 2015) in meseria pe care am dezvoltat-o si perfectionat-o, alaturi de cea atat de draga mie din domeniul real estate, am avut proiecte foarte frumoase care aveau la baza nevoia clientului, firma de orice natura, de a se eficientiza. Ma refer la diagnoza de produs cu scopul de a optimiza modelul de afacere. Prin produs, ma refer atat la servicii cat si la bunuri.

Din pacate, adesea proiectele realizate, insotite de recomandari, planuri de actiune, strategie de management ori doar de sugestii concrete, raman la stadiul de proiect. Exista doua comportamente de baza, repetitive, cu care iau contact:

1. Reticenta la nou – manifestata prin refuzul de a accepta ca modelul tau cere niste imbunatatiri
2. Comoditatea la schimbare – manifestata prin credinta ca nu se poate acum

Cu totii ne dorim ca afacerea pe care o avem sa fie stabila, sa creasca, sa fie recunoscuta, sa fie apreciata si sa fie (special nu folosesc verbal a exista) pe termen lung. Cea mai des intalnita cerere, sub forma de obiectiv concret, este ‚cresterea vanzarilor’. Confuzia in procesul de management apare tocmai aici. Fie ne-am obisnuit ca lucrurile sa mearga de la sine, fie ca efortul nostru sa fie minim. Tine de modelul de a percepe viata din jurul nostru. Se intampla ca atunci cand mergi la doctor. Stii ca ai o boala, ca e nevoie sa faci niste schimbari necesare procesului de vindecare, ca e util sa te repozitionezi fata de tot ce inseamna viata ta, insa ceri doctorului doar sa te faca bine. Caci altcineva, o forta din afara ta TREBUIE sa intervina ca tu sa fii din nou sanatos.

In ultimele luni am auzit replici de tot felul, extrag cateva spre exemplificare:
„strategia exista, nu am nevoie decat de cineva care sa faca zi de zi actiunile”
„nu e nevoie de o regandire a planului, cu atat mai putin de o analiza a proceselor interne, ci doar de mai multi clienti”
„functionam intern foarte bine, problema e piata”
„n-avem bani sa facem X, trebuie doar sa crestem vanzarile”

Metafora pe care o folosesc anul acesta, recunosc ca imi place sa vin cu ceva nou an de an, este cea asociata unei case. O casa are spiritul celui ce o locuieste. De acolo isi ia seva, pulsul, personalitatea.

Daca locuiesti intr-o casa/ apartament in care, atunci cand te intorci dupa o zi de munca, simti ca nu mai rezoneaza cu tine, descoperi nevoia sa o redecorezi. Incepi sa te gandesti la un perete ce poate avea alta functiune, un var/tapet in camera copilului, mobila noua de bucatarie sau in camera de zi, de ce nu un dressing/ dulap nou pentru tine si partenerul de viata. Toate acestea deschid o cale inspre nou. La inceput te sperie deranjul, apoi costul. Dupa mai mult sau mai putin indelungate analize, iei o decizie si actionezi. Adesea, cheltui cel putin de doua ori mai mult decat ti-ai propus, indiferent ca ti-ai facut sau nu un buget, caci nu-i asa, nevoile nu au limita niciodata. Sfarsesti prin a fi multumit de schimbare, pe care intr-un timp foarte scurt e posibil sa incepi sa nu o mai vezi…

Cam asa e si cu o noua viata a unei organizatii. Daca este in impas sau doar blocata intr-o etapa de dezvoltare, viata unei companii are nevoie de o noua investitie. Sub forma de bani, timp, oameni, procese, linii de business, noi produse, etc.

Multi dintre voi, sunt convinsa, va puteti aduce aminte de casa parasita a bunicilor. O casa ai carei stapani nu mai exista isi pierde spiritul. Incepe sa se destrame. Apar fisuri, peretii nu-ti mai par drepti, scarile se surpa, gradina e plina de buruieni, tevile se infunda.

Cam asa e si cu o organizatie in care, ‚stapanul’ ce are rolul managerului mare, lipseste din varii motive. Unele corect rezultate din uzura si absenta motivatiei dupa multi ani de implicare. Problema apare cand acesta, tine cu dintii sa ramana centrul de orbitare si nu decide sa aiba un inlocuitor, a carui abordare proaspata si complementara, poate sa dea un impuls organizatiei spre etapa de dezvoltare mult asteptata. Stiu, gasesti greu oameni in care sa ai incredere si sa le dai o firma pe mana. E corect si gresit in acelasi timp. Subiect pentru un alt articol.

De aceea, atunci cand vrei ca firma pe care o conduci, indiferent ca iti apartine sau doar reprezinta un punct in traseul tau profesional, gandeste-te ca nu poate sa fie vie decat daca o hranesti. De evitat, hrana artificiala, prin perfuzii.

Noul si schimbarea inseamna sa identifici toate aspectele unei probleme, sa definesti solutiile, sa faci un plan de atac si un calendar de implementare, sa actionezi si sa masori regulat si sa ajustezi pe parcurs. Si mai ales sa nu confunzi actiunile – actiuni (strategie, buget, procese de management, etc.) cu actiunile – rezultate (echipa mai buna, vanzari mai mari, produse noi, clienti mai multi).

Cu totii avem limite, important e sa le acceptam si sa identificam forma prin care, alaturi de echipa si de alti specialisti, le putem depasi. Nu e rusinos sa recunosti ca intr-un anumit moment nu stii ce sa ‚mai’ faci ca lucrurile sa mearga. E insa foarte rusinos sa lasi sa se distruga un model de afacere ce are toate sansele sa creasca.
Spor!

Photo credit: Flickr!